[GALERIE FOTO] TURCIA-ROMÂNIA 1-0, BARAJ CALIFICARE CAMPIONAT MONDIAL

“Dacă vorbim despre construcție, trebuie să începem să construim o mentalitate, o mentalitate de învingător.”

Sunt cuvintele lui Gheorghe Hagi, probabil viitorul selecționer al naționalei, după o altă campanie de calificare la Mondiale nereușită. Se fac 28 de ani de când Hagi prevestea declinul fotbalului românesc și tot atâția de când România nu a mai participat la vreun turneu final al unui Campionat Mondial. Dacă vom da greș și peste patru ani, va fi depășită cea mai lungă perioadă de absență din istorie, Franța 1938-Mexic 1970, 32 de ani.

Am plecat la Istanbul cu speranța că se poate, că turcii nu-s de speriat și că “nu sunt o forță dacă i-a bătut Spania cu 6-0”. Așa spunea înainte de meci Victor Pițurcă și suna ca o încurajare bună, poate cea mai bună dintre declarațiile stoice pe care le-am auzit la televizor.

Pe teren, turcii n-au părut o forță. Mircea Lucescu a pregătit meciul foarte bine pe faza defensivă, dar Montella și-a făcut temele și acasă, dar mai ales în prima repriză. Și-a pus jucătorii să studieze pe unde ar putea “sparge” zidul. Turcii au mișcat mingea de pe o parte a terenului pe cealaltă, au observat, au încercat și au pregătit conștiincios lovitura decisivă.

Bancu s-a achitat exemplar de sarcini pe partea lui, la fel ca și Mihăilă, care a coborât și l-a sprijinit. Primele semne de nesiguranță au apărut pe partea lui Rațiu și Man. Kenan Yıldız și Ferdi Kadıoğlu le-au dezechilibrat urechea internă de două-trei ori, după ce i-au întors pe toate părțile, și au creat pericol la poarta lui Radu.

Singura șansă a României a fost, ca de fiecare dată, contraatacul. Forțați să coboare și să apere benzile, Man și Mihăilă i-au oferit lui Bîrligea prea puține ocazii. Preocupat tot de defensivă, trio-ul de la mijloc n-a avut forța să-l alimenteze cu pase care să-l pună în situații periculoase.

Montella a privit imaginea de ansamblu a primei reprize și a știut să le spună turcilor care e “poarta de intrare”. N-a durat mult după restartul meciului și Arda Güler, jucător la Real Madrid, aruncă o minge peste defensiva noastră, fix între Man și Rațiu, îl găsește perfect pe Kadıoğlu, care nu dă greș și îl execută pe Radu. E delir în tribune și “zgomotul” celor peste 100 de decibeli devine și mai apăsător. Nici n-aș ști să spun dacă pasa lui Güler a fost genială sau greșeala lui Rațiu prea mare.

Hagi ratează o ocazie mare la două minute după primirea golului, turcii ripostează cu două șuturi periculoase, unul scos de Radu și altul care pică pe transversală.

Speranțele tuturor românilor, peste 3000 în tribune și 4 milioane în fața televizorului, se risipesc după bara lui Nicolae Stanciu din ultima parte a meciului.

“Bătălia de la Istanbul” are deznodământul așteptat: un alt Mondial ratat. Noi mai rămânem pe teren să-i vedem pe turci cum se bucură alături de fani. Vor juca marți, la Pristina, în Kosovo, acolo unde nu va fi ușor.

În afara terenului, turcii ne-au dat o lecție pe care ne-au mai predat-o sute de ani. Degeaba ne plângem că ne-au pus să ne dăm pantofii jos la controlul de securitate, așa ar trebui să fie orice astfel de control pe toate stadioanele. Degeaba ne plângem că mulți suporteri români n-au putut intra pe stadion pe locurile rezervate gazdelor, turcii au anunțat de dinainte că acest lucru nu va fi posibil. Degeaba ne plângem că ne-au așezat suporterii într-un “țarc” împrejmuit cu ziduri înalte din plexiglas, așa sunt construite multe dintre stadioanele lor.

Fanwalk-ul românilor care s-au strâns în piața Taksim a fost organizat în condiții de siguranță și nu au fost incidente. Galeriile marilor echipe din Istanbul nu au fost prezente la meci, tot din motive de securitate.

Ne place să ne plângem, ne place să ne mințim și să fim mințiți, ne place să vedem o realitate care nu există, ne place să stăm cu mâna pe sus și să cerem de la alții ceva ce nu putem primi. Și la nivel de fotbal, dar mai ales la nivel de mentalitate, civilizație și așteptări de la alții.

Foto: Marius Tudor / Sport Archive