[GALERIE FOTO] SLOVACIA-ROMÂNIA 2-0, MECI AMICAL
În noaptea în care la Sarajevo și lstanbul s-au aprins torțele și zeci de mii de oameni au umplut străzile pentru a celebra calificarea naționalelor de fotbal la Mondiale, la Bratislava, acolo unde o mână de oameni a sperat că România va juca finala barajului, a fost liniște și, din nou, dezamăgire. Noaptea de 31 martie 2026 rămâne ca noaptea în care se închide un nou ciclu care ne va ține iar doar în fața televizoarelor!
Mircea Lucescu, de pe patul de spital, își încheie cariera “bogată” de antrenor. A mai avut un vis, să ducă România la Mondiale și să rămână în istorie ca “cel mai în vârstă antrenor care conduce o națională la un astfel de turneu final.” A rămas doar ca “cel mai în vârstă antrenor” pe care îl are, la ora asta, fotbalul mondial. Un final trist, urât, pe care nu îl merita. Totuși, rămâne un pierzător care și-a dorit să-și împlinească un vis! La 80 de ani! Mai bine decât un laș care n-a încercat niciodată, nimic.
Va veni Gheorghe Hagi, care a anunțat că va schimba naționala din temelii. Ce nu va putea schimba, nu-i va putea schimba pe adevărații responsabili ai abisului în care se afundă fotbalul românesc, pe cei care îi conduc destinele, pe cei care “umblă prin buzunare” cu slide-uri inutile de Power Point și cu vorbe dulci, în loc să se preocupe de corupția în care mustește acest sport și care a înghițit aproape tot.
Despre Bratislava nu e nimic remarcabil de notat, poate doar incapacitatea jucătorilor de a-i “face o bucurie lui nea Mircea”, golul încasat de Aioani în primul minut de la debut, după o greșeală imensă, și debutul lui Andrei Coubiș, unul dintre copiii în jurul căruia s-ar putea forma următoarea generație care va bătători gazonul de la Mogoșoaia.
Rămâne să vedem la TV Irak, Uzbekistan, Capul Verde, Curacao sau Congo și să ne consolăm că ne-au bătut, în drumul lor spre Mondiale, Austria, Bosnia și Herțegovina și Turcia.
Foto: Marius Tudor / Sport Archive
