Meciul din semifinala Coppa Italia, Como – Inter 0-0, a fost o demonstrație clară de cum o echipă mare poate arăta instabilă când îi lipsește inspirația și curajul.
Inter, condusă de Cristian Chivu, a reușit performanța rar întâlnită de a nu trimite niciun șut pe poartă în 90 de minute. Singura lor contribuție notabilă la spectacol a fost o bară lovită de Matteo Darmian la începutul reprizei secunde, un moment care a părut mai degrabă un accident fericit decât rodul unei construcții coerente.
În rest? O echipă fără idei, care s-a mulțumit să existe pe teren și să aștepte ca gazdele să greșească singure. Como, antrenată de Cesc Fàbregas, a controlat mare parte din joc, a ratat ocazii clare (Alex Valle a trimis pe lângă poartă goală din 6 metri), a forțat și a arătat mai multă foame de victorie. Totuși, a rămas la 0-0.
Alessandro Bastoni a fost ținta huiduielilor susținute din partea publicului de pe Giuseppe Sinigaglia pe tot parcursul meciului Como – Inter 0-0 din semifinala Coppa Italia. Huiduielile au venit la fiecare atingere de minge, un ecou clar al controversei recente din Derby d’Italia (cu Juventus), unde a fost implicat într-o fază care a dus la o eliminare și multă polemică.
Nu e prima dată, la Lecce, în Serie A, Bastoni fusese huiduit constant, iar la Como s-a repetat scenariul – fanii gazdă l-au fluierat fără oprire, iar el a răspuns elegant într-un moment, cu un „nutmeg” reușit la o ieșire din apărare. Totuși, atmosfera a fost clar ostilă față de el, mai mult decât față de restul echipei Inter.
Inter a intrat într-un mod de gestiune a rezultatului – posesie sterilă, pase laterale și înapoi, fără nicio intenție reală de a ataca sau de a risca. Jucătorii lui Como, deși obosiți și după ocaziile ratate (mai ales Valle și Vojvoda), nu au mai pus presiune agresivă sus, parcă mulțumiți că au ținut 0-0 acasă împotriva campioanei.
A fost un final de meci anost, fără emoții majore, cu Inter mulțumindu-se să țină mingea și să aștepte fluierul final, iar Como neavând forța sau curajul să forțeze decisiv în ultimele 10-15 minute.
Pe scurt, un 0-0 care avantajează clar Inter-ul pentru retur (acasă, la San Siro), dar care a lăsat un gust amar: Bastoni sub ploaie de fluierături, Inter fără suflu ofensiv spre final și un meci care s-a stins treptat, fără să ofere spectacol în ultimele faze. Returul va decide totul, dar imaginea lui Bastoni huiduit și a unei Inter care „joacă la scor” în ultimele minute rămâne clar în mintea tuturor. Forza Inter, dar a fost o prestație chinuită.
Cesc Fàbregas, cu amărăciune, dar și cu mândrie:
„Rezultatul este ce este. În ansamblu, simt că poate meritam să înscriem un gol sau măcar să fim mai aproape de el. Ne-a rămas un gust ușor amar în gură, pentru că simțim că am fi putut câștiga măcar cu 1-0. Inter s-a schimbat față de cum joacă de obicei, ca să ne neutralizeze punctele forte.”
Cristian Chivu, mai rezervat și defensiv:
„Am avut câteva probleme de rezolvat, am fost forțați să facem unele schimbări. E prima dată când am jucat cu doi creativi în spatele atacantului, trebuie să ne descurcăm cu ce avem. Băieții au arătat angajament și capacitate de a citi momentele cheie.”
Pe scurt: Inter a supraviețuit, dar nu a impresionat deloc. Returul de pe San Siro va fi decisiv, însă dacă nerazzurri joacă la fel de palid, riscă să nu iasă bine cu Como care, deși nu a câștigat, a arătat că poate visa mai mult decât un 0-0 chinuit.
Foto: Marius Tudor / Sport Archive









































