Steaua pune punctul pe i la Ghencea: Chindia, o echipă fără vlagă, ajunge la patru înfrângeri la rând.
Pe un stadion Steaua dezolant de gol, gazdele au câștigat clar, 2-0, împotriva unei Chindii care pare să fi uitat cu totul ce înseamnă lupta pentru culori. Steaua a controlat meciul de la un capăt la altul, iar oaspeții au arătat exact ce au demonstrat în ultimele patru etape: o echipă fără suflet, fără ambiție și, din păcate, fără soluții.
Primele 20 de minute au fost de tatonare, dar Steaua a pus piciorul pe minge și a început să preseze. Chindia a fost pasivă ca și cum ar fi venit doar să bifeze prezența. Golul a venit logic în minutul 37, când Ștefan Drăghici a profitat de o eroare grosolană în centrul apărării târgoviștene și a deschis scorul cu un șut plasat. Un gol superb și niciun protest, nicio reacție la oaspeți. Doar capete plecate. Patru minute mai târziu, veteranul Chindiei, Daniel Florea ia roșu pentru o lovire intenționată a adversarului.
După pauză, Steaua a continuat să domine fără să forțeze inutil. Chindia a încercat o singură dată să iasă din propriul semicerc, dar a fost mai degrabă un spasm decât un atac adevărat. Golul doi, marcat în minutul 63 de Rubio, a pus capacul definitiv. De acolo, Chindia s-a resemnat complet. Jucătorii oaspeți au alergat fără convingere, multe pase greșite, iar antrenorul Poenaru privea de pe bancă cu aerul unui om care știe că barca s-a scufundat. A venit un al doilea roșu în minutul 73, Mboumbouni își îngroapă definitiv echipa.
Până la final Steaua a mai avut câteva mari ocazii, dar scorul a rămas neschimbat, 2-0.
Este a patra înfrângere consecutivă pentru Chindia. Patru meciuri, patru înfrângeri, zero goluri marcate, un golaveraj care urlă a „criză”. La fel de dureros este faptul că echipa din Târgoviște nu a arătat nici măcar acea mândrie minimă pe care o ai când porți culorile clubului. Au jucat ca niște turiști, nu ca niște fotbaliști.
Steaua urcă liniștită în clasament și arată că are resurse pentru play-off. Chindia, în schimb, arată ca o echipă care s-a predat deja. Patru înfrângeri la rând nu mai sunt o coincidență – e un semnal de alarmă care sună de mult prea mult timp. Dacă nu se trezesc acum, prăbușirea va fi totală.
Foto: Marius Tudor / Sport Archive





























