[GALERIE FOTO] Drumul spre finala Europa League, Bilbao, 2025: Tottenham Hotspur – Manchester United 1-0

Pe 21 mai 2025, toate drumurile duceau la Bilbao pentru finala Europa League dintre Manchester United și Tottenham Hotspur. Miza era uriașă, un loc direct în Liga Campionilor în 2025/2026 și salvarea unui sezon dezastruos.

În timp ce unele companii aeriene care operau zboruri directe către Bilbao au preferat să mențină prețurile ridicate în majoritatea hub-urilor, fanii britanici au căutat opțiuni economice. Din Marea Britanie, cu o săptămână înainte, nu mai rămăsese aproape nimic sub 1000 de lire sterline. Madridul era luat cu asalt din toate direcțiile, dar mai ales din Palma de Mallorca. Toate trenurile și autobuzele Madrid-Bilbao erau complet rezervate pentru 20 și 21 mai.

Stephen (stânga în prima imagine) a zburat de la Edinburgh, unde lucrează, la Palma de Mallorca. De acolo am mers împreună la Madrid. A cumpărat un bilet în dimineața meciului cu un Flixbus și a dormit la aeroport, apoi a continuat să se odihnească în autobuz pe timpul călătoriei de cel puțin cinci ore și jumătate. A fost la Bilbao pentru semifinala cu Athletic, și-ar fi dorit ca acel meci să fie finala. Fanii lui United s-au simțit bine la Bilbao.

Nici mașinile de închiriat la prețuri rezonabile nu mai erau disponibile. Cea mai ieftină cazare în Bilbao pentru noaptea finalei, pe Booking, a fost de 230 de euro la un hostel, într-o cameră cu opt paturi. Altfel? Peste 450 de euro, dar departe de centru. Mi-am stabilit baza în Burgos, la 160 km de Bilbao, unde am ajuns cu mașina din Madrid!

Călătoria mea spre Bilbao a început din București, trecând prin Bergamo, Palma de Mallorca și Madrid.

Am plecat din București în dimineața zilei de 20 mai. Un zbor care a ajuns la Bergamo la ora 7. Cu o escală de 7 ore până la următoarea destinație, am ieșit la Città Alta pentru micul dejun, o cafea și o plimbare. Bergamo este unul dintre orașele mele preferate, de unde am multe amintiri frumoase.

Există un autobuz direct de la aeroportul Caravaggio până în orașul vechi, călătoria costă 3 euro și durează 30 de minute dacă nu este trafic.

Apoi ne-am îmbarcat în zborul spre Palma de Mallorca, în jurul orei 15:00, aeroport unde am aterizat o oră și 30 de minute mai târziu. Cu zborul din Madrid de la ora 21:00, am ieșit să vizitez un prieten și să mă întâlnesc cu niște amici britanici din Manchester care aleseseră aceeași rută spre Bilbao.

M-am întors la aeroport în jurul orei 19:30, iar zborul spre Madrid a decolat la 21:30, cu o ușoară întârziere. În avion, jumătate dintre pasageri vor fi a doua zi la San Mames din Bilbao pentru marea Finală.

Ajuns la Madrid în jurul orei 22:45, m-am dus imediat la biroul companiei de la care rezervasem mașina. După formalități (contract, asigurare etc.), în jurul miezului nopții am pornit spre Burgos. Drumul a fost lin, am apăsat bine pedala de accelerație și la ora 2 AM am ajuns la hotel. Duș și somn cu trezire la 7:30 pentru micul dejun.

În Bilbao, toate parcările mari, deschise 24 de ore din 24, erau rezervate, așa că am decis să plec devreme pentru a găsi cea mai bună opțiune. Și am găsit-o: o parcare deschisă până la 21:30 și după aceea un cetățean basc a fost dispus să-mi găzduiască mașina până după meci, cu promisiunea că nu voi pleca înainte de ora 2 AM.

Bilbao

Bilbao este un oraș relativ mic, așa că două nopți sunt suficiente pentru a fi explorat. Orașul prosperă datorită turismului. Este capitala de facto a Țării Bascilor, un oraș portuar industrial din nordul Spaniei.

Este relativ ușor să ajungi acolo din toate orașele mari din apropiere, care au aeroporturi ușor accesibile: 2 ore și 50 de minute din Zaragoza, 4 ore și 20 de minute din Madrid sau opțiunile mai lungi de 6 ore din Barcelona și Valencia. Există, de asemenea, o opțiune din Franța, prin Bordeaux, 3 ore și jumătate (avion pentru a ajunge acolo și Flixbus, autostrăzile sunt scumpe în Franța).

Am ajuns din Madrid prin Burgos și Vitoria-Gasteiz, pe un traseu propus de Google Maps de 4 ore și 27 de minute, cu o taxă pe o mică porțiune de 15 km pentru care am plătit 2,7 euro. În Spania, majoritatea autostrăzilor a devenit gratuită în urma unui acord încheiat cu constructorii, datând din 1974, care presupunea recuperarea investiției în 50 de ani.

Simbolul incontestabil al orașului Bilbao este Muzeul Guggenheim. Deschis în 1997 și proiectat de Frank O. Gehry, muzeul găzduiește lucrări moderne și contemporane proeminente.

Înainte de a ajunge la Festivalul Fanilor din centrul orașului, lângă Teatrul Arriaga, deschis de UEFA special pentru finala Europa League, am făcut un scurt tur al orașului care a trecut pe lângă muzeu, pe lângă Catedrala Santiago, construită acum 600 de ani și care este cel mai impresionant monument gotic din Țara Bascilor, și pe lângă Podul Bizkaia, dar nu înainte de a merge la centrul de acreditare situat pe stadionul San Mames.

La ora 12:30 s-a disputat un meci al legendelor, 5 vs 5, unde Răzvan Raț a făcut parte din echipa UEFA care a jucat împotriva legendelor basce, în fața Teatrului Arriaga. Raț i-a avut coechipieri pe Tomasz Kuszczak, Jesús Navas, Steffen Freund, Nani, Dimitar Berbatov și Faouzi Ghoulam. Pe de altă parte, legendele basce s-au prezentat cu Gaizka Toquero, Markel Susaeta, Beñat Etxebarria, Xabi Prieto, Carlos Martínez, Mikel Balenziaga și Gorka Iraizoz.

După ce am terminat cu acest meci demonstrativ, am mai aruncat o privire prin oraș, m-am oprit la un restaurant recomandat de niște prieteni unde am luat prânzul. Meniul zilei, 14,99 euro, două feluri generoase (am ales pui curry cu orez și vită cu cartofi copți) plus o băutură și o cafea. Am vrut să las bacșiș și am fost refuzat, tânăra care servea mi l-a returnat alergând după mine în fața restaurantului, explicându-mi în spaniolă că nu era necesar. Ciudat obicei, m-am gândit, am luat cei 5 euro cu recunoștință și mi-am plecat.

La ora cinci mi-am mutat mașina din parcarea cu plată în locul convenit cu cetățeanul basc și m-am îndreptat spre Catedrala Fotbalului, San Mames. După ce am trecut prin filtrele de securitate, m-am dus să-mi ridic vesta și să-mi revendic locul în fața peluzei fanilor lui Spurs.

Drumul inapoi

Despre finală și galeria foto, dați scroll în jos de două ori. Toată nebunia, cu ceremonia și livrarea imaginilor, s-a terminat în jurul orei 2 dimineața. Cu mașina parcată, din fericire, la 7 minute de mers pe jos de stadion, m-am mișcat repede, iar la 4:30 eram înapoi la hotelul din Burgos. Planul era să zăbovesc în centrul Madridului câteva ore. Așa că, după 5 ore de somn, un duș și micul dejun, am pornit spre capitala Spaniei.

Traficul din Madrid mi s-a părut cel mai organizat dintre orașele mari prin care am condus, cu tuneluri subterane sub oraș care te duc imediat în orice direcție ai nevoie. De exemplu, am ajuns la aeroport fără nicio emoție, în 22 de minute. Și chiar am plecat cu exact 25 de minute înainte de ora la care trebuia returnată mașina.

De data aceasta m-am întors la București cu un zbor direct de 3 ore și 5 minute.

Finala

Trecuseră 17 ani de când Spurs a câștigat ultima dată un trofeu, Cupa Ligii în 2008, și 41 de ani de la ultimul lor trofeu european, Cupa UEFA în 1984.

„De obicei, câștig un trofeu în al doilea sezon al meu”, spune Ange Postecoglu, care speră să continue acest succes din Europa League, deși viitorul său este încă incert și nu au existat discuții cu clubul despre ce se va întâmpla în continuare.

Golul lui Brennan Johnson din prima repriză a asigurat victoria lui Tottenham și un loc în Liga Campionilor de anul viitor, salvând un sezon dezastruos.

Meciul a fost lipsit de strălucire, cu Tottenham la conducere și cu United revenind doar târziu, în speranța de a trimite meciul în prelungiri. Vicario și-a salvat echipa de două ori.

Cei mai nerăbdători fani ai lui Spurs au umplut secțiunile dedicate cu mult înainte ca fanii lui United să apară măcar. Aceștia au fost, de asemenea, cei mai vocali, fără pauză în scandările și uralele lor. „Le-am văzut pe toate” a fost răspunsul fanilor lui United cu un banner gigantic afișat la începutul meciului.

Radu Drăgușin, în ciuda accidentării din a doua jumătate a sezonului, bifează primul său trofeu major.

Foto: Marius Tudor / Sport Archive