Ireal: ambulanță împinsă de jucători
Fotbalul românesc nu contenește din a suprinde lumea întreagă. Imaginile cu Bodescu de la tragerea la sorți pentru Cupa României care pare că ține prea mult în mână o bilă pe care o extrage imediat, cele de la Buzău cu banca de lemn legată de un tractoraș care curăță zăpadă, acum o salvare care e împinsă de jucători ca să părăsească un gazon plin cu apă, au făcut și fac înconjurul lumii. A fost și previziunea comentatorului partidei FC Voluntari-FC Bihor, de la Digi.
Acum, nu ne rămâne decât curiozitatea de a vedea cu ce vom mai ieși în evidență pe viitor. Cu fotbalul de calitate de pe teren, mai mult ca sigur nu.
Vorbim prea mult despre o licență de Liga 1 care n-ar putea fi acordată pentru că un club n-are echipă de fotbal feminin U15, dar vorbim prea puțin despre stadioane care în alte țări n-ar primi acceptul nici la liga a V-a, stadioane pe care jucătorii se accidentează grav sau, mai rău, ca în cazul de față, își rup picioarele. Probabil, cariera lui Gâț nu va mai fi la fel, va sta pe bară cel puțin până la finalul anului.
Vorbim prea puțin despre stadioane care au sisteme de încălzire, dar care n-au fost pornite niciodată, nici măcar din curiozitatea de a afla dacă funcționează (și mai sunt stadioane moderne în România care au, dar n-au pornit-o… deh, costă energia). Vedeți cazul stadionului Eugen Popescu din Târgoviște, stadion reabilitat în patru ani (!) cu peste 21 de milioane de euro (!!) într-un oraș în care se mai construiește un stadion care costă 60 de milioane de euro. E drept, e pentru comunitate, va rămâne aici zeci de ani. Dar cu ce preț de întreținere și din banii cui?
Rămâne antologică declarația plină de sarcasm a lui Florin Tănase de după meciul cu Csikszereda, jucat pe cel mai mare stadion al țării, stadion cu pretenții, pe o ninsoare ca în poveștile lui Hans Christian Andersen: “Nu era așa multă zăpadă pe teren (n.r. la startul meciului). În repriza a doua, incredibil în 2026, stadion de… Probabil de aia a costat atât, stadion decapotabil. Ne-am bucurat ca niște copii.”
Dacă ar fi să vorbim despre licențe pe bune, nu fotbalul feminin U15 ar împiedica acordarea lor. Cine trebuie să decidă, ar trebui să înceapă din alte părți.
