Am ajuns la Parma în mandatul lui Chivu la două luni după debutul său ca antrenor. Am zis c-o să aștept un meci mare și am avut de ales între Parma-Inter (terminat 2-2) și Parma-Juventus.
Drumurile s-au așezat să ajung la cel cu Juventus. Soarta a făcut ca decesul Papei Francisc să fie consemnat chiar în ziua partidei, pe 21 aprilie 2025. În consecință, meciul a fost anulat și reprogramat pe 23 aprilie. Am rămas în Parma, am vizitat ce nu vizitasem deja, am tras o fugă la Verona în preziua reprogramării și am revenit pentru meci.
Am găsit un stadion plin și am dat peste foști jucători care mi-au marcat adolescența: Fabio Cannavaro, Hernan Crespo, Lilian Thuram sau Marco Di Vaio. Cu doi dintre ei m-am pozat înainte de meci.
Înaintea meciului cu Juventus, Chivu avea cu Parma o victorie, cinci egaluri și o înfrângere. Și spera să salveze echipa de la retrogradare. Ăsta era obiectivul primit din partea conducerii.
Chivu și-a așezat elevii impecabil în teren. Defensiva parcă luase lecții de la Helenio Herrera, mijlocul și atacul trăiau din învățăturile contraatacului lui Mourinho.
Juventus a dominat posesia, a tras mai mult la poartă și a pasat de două ori mai mult (522-275). Meciul a fost decis de o fază fixă. Un corner de pe stânga catapultat în plasă de tânărul Mateo Pellegrino în minutele de prelungire ale primei reprize.
A doua repriză a fost un adevărat postulat al apărării și Chivu a ținut de rezultat. S-a încheiat 1-0 și Parma credea în salvare, era și mai aproape de ea.

La conferința de presă de după meci a fost înștiințat că e și o echipă de jurnaliști din România. “V-am purtat noroc”, iar replica a fost “să mai veniți!” Au urmat pozele și selfieurile de rigoare.
A fost și meciul după care am înțeles că Cristi Chivu are șansa să devină un antrenor mare. Două luni mai târziu a ajuns la Inter Milano, după care… “puteți uita!”
Foto: Marius Tudor | Sport Archive



















